Publicat de: miculftiriadi | Octombrie 3, 2012

Stiva cu carti de la marele premiu

Foarte pe scurt, pentru ca deja intindem magiunul:

– Organizatorii pot arunca si 300.000 de euro in acest premiu. Sunt ai lor si pot alege pe oricine sa le onoreze premiul din juriu. Cand, insa, trambiteaza ca e cel mai mare premiu literar si subordoneaza un juriu de critici unui juriu de bloggeri care nu au treaba cu literatura (exista bloguri literare, slava domnului!), sa se-astepte si la ironii. Pt ca nimeni nu le zice sa nu dea premiul. Premiul se va da si multi vor aplauda acest efort considerabil (pt suma pusa in joc). Conteaza si cine-l da, totusi, si, mai ales, cum.

– Din toata aceasta poveste cel mai sifonat iese Dan-Liviu Boeriu, care nu e blogger, el scriind cronici in reviste care conteaza si care nici nu stiu ce cauta printre printesa urbana si alte asemenea personaje. E, cum s-ar spune, o victima colaterala. Abia astept sa-i citesc impresiile dupa ce mascarada se va termina

– Nu inteleg inversunarea cu care cativa bloggeri (din juriu) reactioneaza la textul lui Costi Rogozanu (ma surprinde rabdarea pe care a avut-o, rasfoindu-le blogurile). Oricat de new fashion ai fi, nu poti sa te-apuci s-arunci la cos tot ce tine de sistemul literar (pe care nu-l cunosti), doar pentru ca faci parte dintr-un juriu care dicteaza (conjunctural) intr-un premiu consistent financiar(si-atat, simbolic, premiul e derizoriu). E o mare obtuzitate la mijloc si, cand vorbesc de frustrarile insiderilor, cred ca bloggerii se molipsesc foarte repede.

– Exista bloguri literare OK in Ro. Exista comunitati on-line faine, unele care nu implica scriitori. Sa nu inteleaga bloggerii din acest juriu (multi, repet, fara interes pentru literatura romana) ca exista un razboi intre critica literara si bloggeri. Pe modelul toti scriitorii sunt morti, asa si multi bloggeri de ocazie literara au impresia ca astazi numai criticii mai citesc literatura romana. Si asta inseamna ca nu citeste nimeni daca nu intervin ei. Ma surprinde tupeul celor care cred ca vor schimba ceva fundamental in perceptia publicului, punandu-se in opozitie cu critica literara (pe care organizatorii au lasat-o in juriul de preselectie, ar merita sa ne intrebam si de ce, dar intram prea in amanunt) si devenind, peste noapte si pret de un premiu, super eroi. Nici vorba, cartile autorilor romani exista in librarii, se vand, au public, isi epuizeaza tirajele, au traduceri, unele incep sa fie ecranizate, au cronici in reviste, sunt in atentia premiilor literare, sunt citite si mentionate pe diferite bloguri. Din pacate, scriitorul roman nu e cunoscut si o duce prost, nu poate trai din scrisul lui. Dar asta e alta discutie si practic devine supapa prin care organizatorii vor sa dea lovitura (intre noi fie vorba, nu e corect sa preiei titluri de la edituri concurente, aratandu-le si lor, marilor edituri, cum se face o promovare). E foarte adevarat, suma poate pacali pe multi si e extrem de ofertanta, cati se pot abtine sa nu se inscrie pentru o asa suma, de castigat intr-o viata de catre unii scriitori? Dar sa nu-si imagineze printesa urbana ca fara ea se prabuseste literatura contemporana. Iar publicul, oricat de cool ar fi, poate discerne intre recomandarea lui Butuzea si a lui Manolescu (am naivitatea sa cred asta).

– Nu vreau sa discut componenta juriului de bloggeri dincolo de acest aspect, al interesului pt literatura romana. Nu vreau sa jignesc pe nimeni, dar palaria e mult prea mare pentru multi dintre ei si postura nefericita. E treaba organizatorilor cum i-au ales. Daca nu era vorba despre cel mai mare premiu literar, in care un juriu de critici furnizeaza niste recomandari unui juriu (inocent) de bloggeri, nici nu m-ar fi interesat subiectul. Premiul se va da si e bine ca se va da. Modalitatea de a se da este, insa, jignitoare la adresa industriei (asa cum e ea). Iata ceva incredibil din raspunsul organizatorului concursului:

http://www.acadecu.ro/blog/2012/10/raspuns-dlui-nicolae-manolescu-la-articolul-cine-acorda-premiile-literare/

„Al doilea motiv este şi mai pragmatic. Ne-am dorit un premiu care să atragă atenţia. Constatăm cu toţii că de douăzeci de ani traversăm un deşert de indiferenţă faţă de literatura română, atât din partea cititorilor, cât şi a librarilor. Proiectul are o componentă de marketing foarte puternică, iar eu cred că acesta este un bun medicament pentru revigorarea apetitului pentru literatura română. Avem drept parteneri librari importanţi, care vor expune cele cinci romane finaliste, şi apoi câştigătorul. Când s-au văzut ultima dată stive cu cărţi ale scriitorilor români în librării?

Cum adica STIVE CU CARTI? Formula mi se pare de un dispret absolut. Cu 1000 de carti rebranduite de la alta editura si o editie paralela (nu s-a specificat daca e gratuita sau tot pe bani) un organizator vrea sa salveze imaginea literaturii? Cu stive cu carti? In cate librarii ati intrat, domnilor? Cate targuri de carte ati vizitat? In ce industrie normala stiva cu carti si sacul de bani sunt la putere?

Voi reveni asupra subiectului dupa acordarea premiului. Pana atunci salut initiativa, sunt oripilat de incercarile organizatorilor de a ma trage de maneca pentru a nu mai comenta doar pentru ca lucrez la Observator cultural si revista e partener al proiectului (dupa cum stiti, la Observator cultural se respecta libertatea de opinie, lucru rar in zilele noastre), inteleg si apreciez suma de concurs, dar nu pot intelege de ce critica literara se lasa subordonata unui juriu format din bloggeri fara nicio legatura cu literatura (si niste elevi de liceu erau mai buni decat multe printese urbane) si nu inteleg de ce nevoia de a fi, cu orice pret, ostentativ, cel mai mare premiu. Fara aceste fixatii (cel mai mare premiu, cei mai valorosi critici, cei mai influenti bloggeri, toate  discutabile si greu de acceptat), premiul putea deveni unul chiar de apreciat. Asa, va fi unul memorabil, si-atat.

N-am nimic cu blogurile, am auzit tot felul de minuni. E suficient sa priviti acest blog si sa cititi: blogul lui un cristian, personal literar auxiliar. se spune că blogurile nu contează în literatură. chiar așa să fie? Cred ca exista bloggeri faini in Ro si ca nu trebuie sa transformam discutia despre acest premiu lansat in Anul Caragiale  intr-o rafuiala intre criticii literari si bloggeri. E o pista falsa. Criticii au respect fata de bloggeri, in timp ce unii bloggeri se si vad in rolul criticii literare. Nuante semnificative.

Am pastrat, pentru final, alte detalii.

Se spune ca>

Premiul literar Augustin Frătilă, oferit de compania Philip Morris Trading, s-a născut din dorinţa de a promova literatura română. Acest premiu nu îşi propune ierarhii literare. Ele se află în grija criticii de specialitate şi a istoriei literare şi se înfăptuiesc în timp îndelungat. Premiul îşi propune să trezească atenţia unui potenţial public cititor de literatură română.

este un premiu acordat celui mai bun roman din 2011. Cum adica nu exista ierarhii literare la un premiu?

Apoi:

Ne-am dorit să oferim un premiu care să încurajeze orice autor, de la orice editură mai mare sau mai mică, din orice colţ al ţării.

Sa-nteleg, prin editia paralela, ca editurile inscrise isi recunosc incapacitatea de a promova un roman publicat?

Si reiau un fragment>

Constatăm cu toţii că de douăzeci de ani traversăm un deşert de indiferenţă faţă de literatura română, atât din partea cititorilor, cât şi a librarilor. Proiectul are o componentă de marketing foarte puternică, iar eu cred că acesta este un bun medicament pentru revigorarea apetitului pentru literatura română.

A se citi si>

Augustin Frăţilă a fost director al Editurii ALLFA şi a publicat numai între anii 1996-2000, într-o perioadă de pionierat editorial, peste 80 de scriitori români.

Sa-nteleg ca desertul de indiferenta a inclus si anii 1996-2000?

Cam atat am de zis pentru moment. Era f bine ca multi dintre bloggeri sa-si pastreze impresiile pentru final, ridicolul s-ar fi diminuat considerabil. Ceea ce reiese din comentariile unora e ingrijorator> literatura e o chestie secundara, revistele nu conteaza, facultatile de litere-s praf, criticii au ajuns doar in juriul de preselectie (vorba Mariei Coman, exista un juriu filtru inainte, dar vorbim despre cel mai mare premiu literar din Ro. Daca la cel mai mare premiu literar critica e in preselectie, parca totul e in paranteza. Industria si meseria, in primul rand. Dam permise auto doar pentru ca s-au testat masinile inainte si, dpdv tehnic, sunt ok? Chiar nu conteaza cine le piloteaza in cursa?). Senzatia este ca o parte din acesti bloggeri (repet, bloguri literare serioase exista) au impresia ca vor face o campanie umanitara.  Stiti ca scriitorii sunt f orgoliosi. Sa mi se dea si mie voie sa fiu f orgolios si sa cred ca functionez intr-o industrie in care nu se sta doar cu mana intinsa si in care putem sa ne punem (cateva) intrebari, nu doar sa aplaudam la sacul cu bani (pardon, stiva cu carti).

Anunțuri

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: