Publicat de: miculftiriadi | Septembrie 30, 2012

Noutati la premiul Augustin Fratila

Sa revenim la marele premiu. Intre timp, dupa cum s-a putut observa, au mai existat doua pozitii critice la adresa premiului. Una ii apartine Adinei Dinitoiu, cealalta lui Nicolae Manolescu. S-a definitivat faza inscrierilor si 59 de titluri au intrat pe aceasta lista. S-a aflat de unde vin banii (nu ma intereseaza in mod deosebit).

S-o luam pe rand.

1. Habar nu aveam de interventia Adinei Dinitoiu, dar, recunosc, a fost de bun augur, mai ales ca tot primeam intrebari de genul Ce te bagi? Care e treaba ta? Nu vezi ca vorbesti singur? Cum am mai spus-o, nu trebuie sa fie treaba mea, nici nu trebuie sa se creada ca am ceva cu organizatorii. E vorba despre principii. Repet ce-am spus si pe facebook, nu confund principiile cu persoanele si nu e prima data cand iau o atitudine (buna, rea, nu conteaza) fata de un premiu literar (a se vedea Premiile USR pt 2003, Premiul Eminescu pentru Opera Prima si lista poate continua). Prin urmare, ca persoana care crede ca literatura nu e o simpla intamplare tolerata de societate si scriitorii nu sunt doar niste asistati, mi-am permis (vai!) o parere argumentata. Cred in continuare ca intentia poate fi una onesta, de laudat, dar nu la modul la care se realizeaza. Daca ti-ai facut magazin de paine la parter, nu te astepta sa cumpere toti paine de la tine, doar pentru ca e mai scumpa.

2. Dupa aparitia textului pe blog, mai multi scriitori mi-au atras atentia ca meciul e foarte dur si s-ar putea sa fiu faultat. Nu asta conteaza. Mi s-au cerut informatii suplimentare, N. Manolescu mi-a solicitat link-ul catre site-ul premiului. I-am indicat adresa site-ului si textul de pe acest blog. Inca o data le reamintesc celor care cred (pe modelul lor, probabil) c-as fi „sluga” cuiva sau „informatorul” cuiva (mai jos, o nulitate buzoiana repeta aceste ineptii) ca nu sunt angajatul nimanui (lucrez pro bono pentru USR, pentru proiecte care vizeaza scriitori reprezentativi, nu orice scriitor autodeclarat) si ca nu stau la dispozitia nimanui si nici macar nu-mi permit sa ma trag de sireturi (cum o face Dragos C. Butuzea) cu N. Manolescu. Nu am sesizat problema pentru ca aceasta sa fie taxata la nivel inalt (cum induc niste habarnisti), ci m-am exprimat pe un teritoriu care ma intereseaza, premiile literare. Mai departe, ce-a decupat cineva din consultarea site-ului si a blogului meu, e alta treaba. Putina logica n-ar strica.

3. Lista de romane inscrise, dupa un inceput catastrofic, a beneficiat de aparitia unor titluri Polirom-CR, a romanului lui Iulian Tanase si a volumului lui Al. Vlad. Practic, cam zece titluri scot la liman imaginea aceastei modalitati de selectie. Nu e treaba mea sa legitimez scriitori (cum altcineva, persoana importanta, s-a si exprimat in aceste zile), ci sa pun in discutie precedentul pe care acest premiu il creeaza:

– decredibilizarea criticii literare prin asocierea celui mai cel premiu cu bloggeri amatori (cititi, inca o data, prezentarile acestora si ceea ce cred multi dintre ei despre scriitorul roman)

– suma sfidatoare pusa in joc (nu dau lectii altora cum sa-si cheltuie banii, dar o suma mai pamanteana era inatacabila) in contextul dat

– aparitia tirajelor paralele la carti (conform regulamentului, cartea castigatoare va beneficia de un tiraj de 1000 ex, ceea ce incalca orice contract editorial. Imaginati-va acelasi titlu scos la doua edituri diferite, pe aceeasi taraba. In ce industrie normala se poate face asta?)

Pornind de aici, se poate spune ca:

– era f ok daca s-ar fi stiut din start cine da banii, nu dupa afisarea listei inscrierilor

– premiul devenea f atractiv daca nu uza de superlativul inutil (cei mai valorosi critici, cel mai mare premiu, cei mai influenti bloggeri)

– suma putea fi impartita altfel (marele premiu de, nu stiu, 5000 de euro, si alte cinci premii date de bloggeri) si n-ar mai fi parut extraterestra si sfidatoare

– regulamentul putea fi gandit mai bine, fara sa lase loc de atatea interpretari si probleme contractuale

– lista de bloggeri ar fi avut legatura cu literatura romana, nu cu relatiile organizatorilor

E foarte bine ca exista premii literare noi, ca se gasesc bani si animatori culturali. Dar depinde si cum isi exprima aceasta dorinta de a deveni cei mai mari investitori. Pentru ca nu au venit pe un teren viran, nici nu pot cumpara cu o suma oarecare toata literatura romana. Nu e suficient sa arunci cu bani si sa dai un tun sau sa promiti o salva de zece. Trebuie sa respecti industria, nu sa-ti impui respectul prin formule galactice pe model manelistic.

Sunt nedumerit de graba celor care fac scut pentru acest premiu in speranta ca onoarea lor de scriitori va fi reperata de o suma oarecare. M-asteptam ca un sistem performant (cel putin generatia mea a crezut ca proasta ca exista asa ceva in Ro) sa nu cada in admiratie dupa cum bate vantul. Nu avertizez pe nimeni de nimic (cum s-a insinuat), nu legitimez pe nimeni(cum s-a vehiculat), nu trag niciun semnal de alarma(cum s-a aberat). Constat ca ceea ce credeam a fi un sistem performant, cu reguli, traditie si respect fata de bransa se poate cumpara cu prima oferta. Nu sunt, cum s-ar crede, dezamagit de participarea cuiva, ci de gandul pe care l-am avut ca literatura romana chiar inseamna ceva in si pentru societatea actuala. O iluzie, fireste! Cu regret trebuie sa spun ca m-am inselat. Cand vad ca Maria Coman si altii ca ea devin purtatori de cuvant ai scriitorilor romani contemporani, am o problema, cred ca-s defazat. Plina de orgolii si pasata pe mana marketingului ieftin, industria nu e decat o tigara aproape stinsa, care da bine in scrumierele de aur.

Reiau o captura foto, pentru a vedea cam despre ce fel de jurati vorbim. LITERAL, vorb-aia (din declaratia unei bloggerite din juriu).

Si, ca sa intrig, va informez ca, dupa umila mea parere, Alex Stefanescu cu greu poate fi incadrat in categoria criticilor literari, faza cu cei mai valorosi critici fiind, in cazul lui, o gluma reusita, poate cea mai reusita realizare dupa suma pusa in joc. Merita sa ne bucuram pentru asta, nu?

Asa cum am spus, dupa anuntarea castigatorului, voi invita cativa oameni la o discutie despre formula acestui mare premiu. Prilej tocmai bun pentru a intreba o parte a juriului de critici daca urmatoarele afirmatii ale unui blogger (in aparenta, respectabil) sunt sau nu o dovada a necunoasterii fenomenului literar romanesc. Luati pe nepregatite de calitatea de membru intr-un juriu, se pare ca acesti bloggeri se iau prea in serios si devin suparaciosi nevoie-mare, dovedind nu doar o lipsa de informare minimala, ci si un tupeu specific momentului. Mai usor, distinsilor, ca blogurile literare sunt in alta parte, aici sunteti in calitate de invitati ai organizatorilor si de bloggeri cu oarece trafic, nu datorita reprezentativitatii in domeniu sau a relevantei literare a textelor pe care le postati pe blogul personal.

Dragos C. Butuzea scrie, cu o nonsalanta greu de inteles, pornind de la textul lui N. Manolescu din Adevarul asa: „chiar credeam că Nicolae Manolescu pătrează o anumită conștiință intelectuală. însă am descoperit un Manolescu inept, frustrat și vanitos. nu am cum să nu scriu despre un „mit” personal decăzut.” (de citit si comentariile postarii)

Cu tot respectul, nu stiu cine sunt acesti bloggeri specialisti si cum isi permit (prin simpla contaminare cu niste carti) sa afirme asemenea enormitati. Doar pentru ca nu inteleg vanitatea acestui premiu obscur prin semnificatie si sfidator prin valoare? Ce e neclar in toata povestea cusuta cu ata alba? Suma e foarte buna, dar criteriile de toata jena? Cum sa pui, ca principiu, un blogger care nu citeste nimic din literatura romana sa voteze la cel mai mare premiu? Poate imi va explica Daniel Cristea-Enache, cel care e atat de increzator in capacitatea bloggerilor din acest juriu ca vor scoate literatura romana din anonimat si o vor reforma pe baza experietelor lor de lectura, venind, vorba altui blogger, la fel de inversunat in a demonstra inutilitatea criticii literare, din secolul care trebuie.

Trec peste penibilul situatiei in care acesti bloggeri cu pretentii (inchipuite) dau si predau lectii pe blogurile lor si voi cita in continuare, din Butuzea:

„în afara celor care activează în ea, industria literară nu există pentru publicul cultivat. moștenite din vechiul regim, revistele literare au rămas instrumente prin care colaboratorii să poată lua niște bani de la stat.” (Observator cultural, Suplimentul de cultura, Ziarul de duminica, Poesis international, Dilema veche, ca sa nu mai amintesc de publicatii care si-au incetat aparitia, sunt doar cateva din revistele care nu au tangenta cu finantare de la stat, dar nu cred ca Dragos citeste sau are habar de reviste literare contemporane)

revistele literare nu le stiu, pentru ca nu m-au convins – in liceu din banii mei putini cumparam romania literara, contemporanul, vatra, secolul 20 a lui doinas iar studentia mi-am facut-o cu dilema si 22. stiu doar putine din ce se mai intampla cu ele, pentru ca ultimele numere citite – dar si unele articole de pe net – nu m-au mai convins ca merita banii, dar mai ales timp. pe care mi-l pastrez pentru magazin litteraire, evene litterature si nyt book review, care inca ma conving. totusi e o parere personala.

– facultatea de litere (studentii, cel putin) e in paragina – marturisirile unor profesori si discutiile cu unii studenti m-au lamurit. iti pot da unu-doua bloguri ale unor studente de acolo. n-ai vrea sa le citesti, crede-ma. (intamplator stiu blogurile cu pricina, dar se-ntampla c-am si trecut prin facultate si stiu ca, oricat de departe ai fi de idealul cu care ai intrat in ea, nu prea exista alta institutie care sa o inlocuiasca. Si, cand exista cursuri sau seminarii tinute de Mihai Zamfir, Negrici, Manolescu, Cartarescu, Simona Popescu si altii, nu ma convinge niciun blogger ca facultatea e in paragina.

Discutia poate porni chiar de aici, de la modul cum se raporteaza acesti bloggeri la literatura contemporana, carora, fireste, ii fac un mare serviciu de imagine, salvand-o de la disparitie si pregatind-o pentru intalnirea cu civilizatiile extraterestre.

Si, pentru ca bloggerii sunt cei care vor decide in cazul celui mai mare premiu acordat unui scriitor roman, sa vedem ce scrie unul dintre acesti eroi salvatori, pe blogul lui. Pardon, al ei. Pintesa urbana, asadar…

Anunțuri

Responses

  1. […] traseul acestor discuţii, a mai fost şi “un cristian”, care chiar mi-a ales mărturia, încadrând-o, alături de alte trei, la capitolul […]


Categorii

%d blogeri au apreciat asta: