Publicat de: miculftiriadi | August 18, 2011

MM – încă o felie (altă parte, același miros proaspăt)

   Veceul meu

  

„Anghele, ce facem, îi lăsăm casa lu’ Dorina?”

„Nu ştiu ce să zic, femeie. Gheorghiţă nu-i de nici o scofală. Ceilalţi şi-au dus nevestele la casele lor, numai ăsta de 15 ani stă pe capul nostru.”

„Fetele zic să i-o lăsăm, că ele n-au nevoie. Dacă e să ceară ceva pe-ormă, se înţeleg la bani.”

„Nu, femeie, io nu le dau toată casa. Le las camerele din faţă şi după ce-om muri noi, se mută aicea.”

„Prea eşti pornit, măi, Anghele!”

„Taci, Mario! Lumea întreagă a ştiut şi noi înaintea tuturor că asta mică-i o de-aia!”

„Ai grijă ce spui, c-aude băiatul!”

„S-auză, că tre’ să ştie şi el! Auzi, tataie, mătuş-ta asta-i o pramatie.”

„Te bate Dumnezeu, omule!”

„Da’ mie mi-a dat-o, femeia lui Dumnezeu! Io primul sînt vinovat că e cum e! Ăsta a luat-o aşa, ca milogul. Doar n-o să-l pun şi-n capu’ mesei pentru asta. La mine la masă să şadă unde-l pun eu, la uşă, că acolo e locul lui. A stat ca trîntorul atîţia ani aici în casă şi o dată n-a zis şi el sărut-mîna, tată socrule sau sărut mîna, mamă soacră. Ce, n-are gură? Tot io tre’ să le zic şi Noapte bună, copii şi Hristos a înviat? Cristoşii mă-sii de treabă!”

„Bărbate!”

„Nici o vorbă! Anghel repară soba, Anghel pune ferestrele, Anghel tencuieşte, Anghel face canalizarea, da’ el ce pizda mă-sii e aici? Se uită ca viţelul la mine şi milogeşte! Auzi tupeu. Mi-a zis alaltăieri, să vin să le fixez hornu’, că doar e casa matale. Casa mea şi cocina lor! Crede că dac-a luat-o pe Dorina, sînt dator să-i mulţumesc? A zis că stau zece ani aici ca să mai strîngă şi ei ceva şi uite c-au mai trecut cinci. Şi-acuma să-mi scoată ochii că au doi plozi la şcoală? Da’ cine i-a pus? Dacă te-apuci de copii cînd n-ai unde să-i bagi, asta se cheamă că eşti neisprăvit.”

„Şi ce-oi vrea acuma, să-i dau afară din curte că n-au casa lor? Sînt copiii noştri!”

„N-ar mai fi! Ăştia nu-s oameni de înţeles. Pentru ei vorba nu e vorbă! Să nu-mi spună mie că n-au bani. Mănîncă la restaurant sîmbătă de sîmbătă, da’ nu poate să strîngă la ciorap? Le merge bine că nu plăteşte chirie? Mama ei de treabă! Ce fac cu două lefuri, că haine numa’ de la ăilalţi iau? Ce le rămîne mic la copii, dă-i şi cere! Numa’ blugi-s de el! Ce-s mofturile astea? Io’s obligat să-mi fac pomană toată viaţa cu ei? Nu-i de ajuns că zidesc gratis biserica? La ce să lucru şi la popă degeaba? Le-am făcut case, le tencuiesc și cavourile, ce mai vor? Nu mai am timp nici să tai frunze la raţe! Ia mai lasă-mă, femeie! Are-n-are Anghel vreme, hai să-l futem în cur!”     

„Doamne, iartă-l, că vorbește gura fără el!”

„Ba vorbește ce vreau io să vorbească! Ete, na! Nu le-ajunge? Nu vezi că nu se mai potolesc? Fă-mi și aia, fă-mi și ailaltă! Da m-am săturat, zău! Păi ia să-mi spui tu mie, e careva care știe ziua cînd s-a născut Anghel? Să-l văz io că vine la mine și-mi spune: Bă, Anghele, să trăiești! Așa, de capul lui, nu că-l chemi tu să bea și să mînce gratis. Păi la cîtă pomană am făcut cu proștii aștia, că de, sînt proști de la oraș, că oraș ne-a trebuit, trăiesc la hotel în raiul vostru.”

„Vai, Anghele, pune mîna la gură!”

„Nu pui, Mario, nu pui mîna la gură. Că mîna asta a muncit, n-a stat doar să șteargă curul. Vezi și tu că vremurile se schimbă și mîine-poimîine nu se mai uită nimeni la noi dacă picăm jos. Prea pui botu la orice, măi femeie. Ce fac, fac să fie bine. Da tare mi-e că proștii nu pot duce binele prea mult. Ascultă-mă că nu te-nvăț rău, se-alege praful dacă nu le rînduim de pe-acum. Ăștia nu-s făcuți să pună mîna la treabă. Le-am găsit aici aproape casa de pă Izvorului. Le-am zis că-i ajut. De ce nu se duc acolo? Ce-aşteaptă? Să mor io şi să umple casa de păienjeni? O să crăp, că o să crăp, da vreau s-apuc să-i văd pe ăștia micii la casa lor. S-apuc să le zidesc și lor un balcon, nu să mor pe schele la vecini.”

„Nu te mai aprinde, vezi că începi să oboseşti.”

Şi tataia se suci spre mine:

„Tu ce zici, nepoate? Ce să-ţi lase tataia: bucătăria sau camerele din spate?”

Nici n-am ezitat:

„Eu vreau veceul, tataie!”

„Na, poftim, dacă-ţi baţi capul cu ăsta micu’!”

„Ia mai taci, femeie, că are dreptate!“ – şi tataia mă sărută pe frunte. „Dacă nu le las veceul şi le dau camerele, unde se mai cacă? Tre’ să-şi facă omu’ veceu, n-are unde s-azvîrle ţucalul! Şi nici nu e loc să construiască altul. Doar la poartă. Da’ pe cine-ai văzut în oraş cu veceu la poartă? Bravo, tataie, ia tu veceul şi cerem taxă la proşti, că ăştia s-au gîndit unde să doarmă, da’ n-au unde arunca căcatul!”

„Vai, măi, Anghele, urît mai vorbeşti!”

„Lasă, Mario, că ştiu ce zic.”

„Şi dacă se cacă-n vie, tataie?”

„Numai proştii se cacă-n vie!”

„Păi şi ei nu sînt proşti?”

M-a bătut pe umăr şi m-a trimis la joacă. Pentru că ieşeam pe uşă, n-am mai prins decît:

„Le dau ce vreţi voi, da’ veceul îl ţin pentru mine, ești mulțumită? Hai dă să te pupe Anghel, babă afurisită ce ești!”

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: