Publicat de: miculftiriadi | Aprilie 12, 2011

Refacerea intimității

Azi m-am decis sa pun punct poveștii cu facebook-ul. Motivul e simplu: la o numărătoare on-line, am descoperit că prietenii virtuali de care nici măcar n-am auzit vreodată depășea numărul prietenilor cu care apucasem să schimb un mesaj. Practic, din aproape 100 de prieteni on-line, nu știam pe nimeni. Habar n-aveam ce interese ne legau, de ce trebuia să primesc invitațiile, cadourile de pe farmville și alte joculețe de neînțeles și să răspund cauzelor care mă bombardau zilnic. În definitiv, în urma schimbării datei zilei de naștere pe facebook, am constatat că doar 4-5 prieteni reali cu cont pe facebook făceau diferența. Identitatea de pe facebook putea înlocui orice. O prostie!

În plus, mesajele unor foști prieteni deveniseră prea aplicate: „O să-ți pară rău că m-ai șters de pe facebook” sau ajunseseră la rugăminți mult prea insistente. Pe motiv că eram prieteni pe facebook, un oarecare îmi tot cerea cărțile Norei gratuit. Nici la 5 lei nu sunteți în stare să plătiți, distinși cititori? Renunțați la o bere sau la jumătatea de pachet de țigări, dar nu vă mai milogiți pentru cărți! Ca orice pe lumea asta, costă.

Așa că m-am săturat să postez vrute și nevrute și să ies cu fața curată de pe facebook. Știu, există unii care cred că dacă nu ești pe facebook, nu exiști. Și? Parcă ar conta ce cred ei că există. E vremea revanșei. Sala Oglinzilor e gata, cinci cărți stau să apară, MM-ul e în corectură. Vremea joculețelor, mesajelor la liber, fluturașilor și bezelelor a cam trecut. În țara ddm-eilor și-a tălmăcenilor e bine să trecem peste glumițele la liber și să punem preț pe lucruri. Prea mulți proști au profitat de pe urma bunăvoinței. Să-i facem să și plătească. Pe scurt, m-am scumpit brusc. Nu mai am timp și chef de viață virtuală. Cea reală e mult mai dură și mai vie decât orice ficțiune de tranziție. Decât 500 de virtuali care să-mi spună că ne întâlnim pe net, mai bine 5 cu care să mă văd la față. Așa nu mai port dialoguri cu tot felul de clone și nu mă mai trezesc prieten cu sute de necunoscuți pe care nu țin să-i cunosc neapărat. Așa nu mă mai găsesc prin tot felul de grupulețe anti sau pro nu știu ce.

Anunțuri

Responses

  1. Înainte de facebook a fost hi5 şi hai să-ţi spun cum mi-am făcut eu hi5. Printr-un august, acum câţiva ani, aveam nevoie (urgent!) de exemple din argoul adolescenţilor şi rugămintea mea on-line (prin yahoo mesenger) a rămas fără rezultat (era vacanţă şi deh! aşa, fără o notă, acolo…). Cum simpozionul de lingvistică nu aştepta, am găsit soluţia: hi5 şi muuuuuulţi pireteni, fără nicio selecţie. Aşa mi-am făcut comunicarea, cu exemple din limba vie şi grosolană din comentariile de pe hi5 – un animal în continuă creştere, adăpat din mult mai multe registre.
    Pagina mea a murit de la sine, că nu am hrănit-o suficient.


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: