Publicat de: miculftiriadi | Martie 4, 2011

Ora de română (VI) – Mircea Dinescu

Astăzi l-am cunoscut, în sfârșit, pe Mircea Dinescu. În carne și oase. E adevărat, vorbisem de mai multe ori la telefon, prima dată în 2001, când s-a deschis Biblioteca de poezie. Dar a fost prima oară când i-am putut spune  mulțumesc pentru gestul lui nebunesc, liber și atât de viu pe care l-am văzut, ca puști, în fața televizorului. Acel Am învins! a contat enorm pentru o întreagă generație de fotbaliatori din spatele blocurilor turn din Buzăul copilăriei. A doua zi, la tradiționala miuță, în momentul în care trebuia să ne-alegem numele de scenă/teren, la întrebarea: „Cine vrei să fii azi?”, în loc de „Eu vreau să fiu Van Basten sau Gullit”, o voce, nici nu contează a cui, a strigat: „Eu vreau să fiu Mircea Dinescu”. Și-n acea după amiază, în echipa de fotbal a cartierului a existat un Mircea Dinescu care a strigat, culmea, Am învins!

Astăzi l-am cunoscut, în sfârșit, pe Mircea Dinescu. În carne și oase. Dincolo de interviul luat separat și de ora propriu-zisă, acel Am învins a ajuns și la urechile poetului.

Anunțuri

Responses

  1. Iată câte ceva despre ora propriu-zisă:
    http://cameliasapoiu.blogspot.com/2011/03/ora-de-romana-mircea-dinescu.html


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: