Publicat de: miculftiriadi | Februarie 4, 2011

prezentare CDPL în egophobia

Nu ne zgâriem pe ochelari că n-am scos un anumit titlu

Publicaţi autori sau cărţi? După ce criterii? Dacă (şi) autori – v-aţi propus să aveţi şi scriitori „proprii”?

Am făcut din start, încă de când am dat drumul editurii, distincţia asta: nu există autori ai unei edituri (decât în strategia de marketing a unora). Cum să spui că e autorul editurii tale, când a scos cărţi şi la alte edituri? Cum să spui că e autor Portocala SRL, când traducerile şi le “stoarce” singur şi tu, ca editură, ai cotă parte la ele doar prin semnătura pe care ţi-a dat-o pe un contract, de multe ori nedrept pentru autor. Când aud povestea asta cu autor Portocala SRL sau Mandarina SA sau KIWI FM, mă ia puţin cu ameţeală. Asta ce înseamnă? Că numai dacă are ştampila pusă îi dăm un comunicat de presă sau îi facem poster la târgurile de carte? E una dintre cele mai nereuşite ştampile pe care o regăsim pe piaţa editorială actuală. Cum poate fi un autor al unei edituri, când editura doar îi reeditează un titlu apărut în altă casă editorială? Pornind de aici, nu ne interesează să avem autorii noştri, ci cărţile noastre. Reeditări sau cărţi originale, titlurile pot purta ştampila asta. Autori, nu, pentru că nu sunt o marfă, să-i poţi lega de catarg o viaţă întreagă. Lucrurile pot evolua, nu poţi ţine sub papuc un autor doar pentru că a apucat să semneze cu tine un contract. Nu ne-am propus să avem autori proprii, ci să scoatem cărţile celor mai importanţi scriitori români contemporani. Fără să-i cumpărăm pe ei, ci doar să le achiziţionăm titlurile sau să le punem altfel în valoare. […]

Numiţi o carte recent apărută pe care v-aţi dori s-o fi publicat voi. Eventual şi una „îngropată” de editura care a scos-o şi căreia voi i-aţi fi putut oferi o soartă mai bună.

Aer cu diamante. E cartea pentru care aş fi închis editura. Aşa, într-un fel, asistând la relansarea ei, am deschis-o. E ca un botez. Aer cu diamante nu o puteam scoate noi. Nu era nici moral, nici ok din punct de vedere al imaginii.
Sigur că există multe cărţi îngropate. La unele nu vom ajunge, nu ne putem mişca atât de repede. Dar e bine să fie dezgropate oricum. Nu ne zgâriem pe ochelari acum că n-am scos noi un anumit titlu. Cărţi sunt, Slavă Domnului! Important e ca şi cei care au lipici la titluri să aibă lipici şi la cărţi, să le editeze cel puţin ok şi să se bucure toată lumea că au fost dezgropate. Pentru că aici mai este o problemă, dacă tot le numim cărţi, să şi arate ca o carte. Mulţi nu înţeleg că o carte presupune mai mult decât tiparul. E nevoie de redactor, de o copertă, de o calitate a hârtiei, de lucruri aparent minore, dar care fac să arate a carte, nu doar să se numească aşa. Din fericire, Aer cu diamante arată cum eu personal mi-am dorit să arate. O carte pe care numai atingând-o, să te înfiori. Nu acelaşi lucru l-aş putea spune despre unele cărţi apărute în 2010. Dar nimeni nu trage de urechi editurile pentru calitatea proastă, uneori incredibil de proastă, a unor cărţi. În fond, nu există decât topuri despre cărţi, nu şi despre cum arată acestea. […]

De ce v-aţi ales un arici ca logo?

Pentru că poartă ochelari şi seamănă cumva cu amândoi. Uită-te la cercei (foto ataşat, marca Laura Oprea), par simpatici. Măcar par.

citește interviul aici

Anunțuri

Responses

  1. Cerceii sunt minunaţi 🙂


Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: