Publicat de: miculftiriadi | Ianuarie 25, 2011

editorialul cu muzică

„Ne place literele, nu cifrele”

Duminică, 23 ianuarie, Mircea Horia Simionescu a împlinit 83 de ani. O scrisoare a Norei Iuga pentru „Țoncu” ați putut asculta luni la unu și unu. În câteva zile intră și pe blog, apoi în volum. Azi, 25 ianuarie, Gabriel Dimisianu face 75 de ani (am pus o fotografie de la întâlnirea din Club A, din noiembrie). Nu prind TVR Cultural și nici nu-mi pare rău, dar m-aș mira să fi sesizat cineva de-acolo aniversările acestea (dacă greșesc, să mă tragă cineva de mânecă). E sigurul post din grilă care, de la un timp, nu se mai prinde. Voi face, desigur, o cerere către furnizorul de programe. Nu, nu pentru ABC-ul c ultural național, ci pentru Digi +. Prefer meciurile unor știri din ce în ce mai previzibile: „azi a fost”, „azi s-a petrecut un eveniment important”, „azi ne-am dus la eveniment, am stat 3 minute, am făcut puțin zgomot și am adus știrea”.

De câțiva ani, orice jurnalist crede că un reportaj literar e floare la ureche. Că nimic nu e mai ușor (poate pentru ei și puțin degradant) să ajungă unde lumea nu prea se-nghesuie. Am avut acum câteva săptămâni o experiență neplăcută. La un eveniment USR, la care am evitat pe cât se poate publicitatea ieftină, tocmai pentru că erau invitați seniori cu vârste rotunde și era penibil să stea la pozele unor cameramani care, în principiu, nu înțeleg de ce  trebuie filmat pe-acolo. Ei bine, o reporteriță a reușit să apară. Momentul a fost cu atât mai frumos cu cât, la un moment dat, dintr-un grup în care se aflau Mihai Șora, George Bălăiță, Solomon Marcus și Radu Cosașu, respectiva jurnalistă a avut de ales pe cineva pentru un interviu. Se uita la ei, se uita la mine și totul era sublim. Habar n-avea care cum arată. „Cel din stânga e, lângă el”… și tot așa. Nu știu ce interviuri a obținut, pe cine ce prostioare a întrebat, dar mi s-a părut absolut penibilă toată „afacerea”. Nu pot înțelege acest gen de jurnaliști culturali (sau jurnaliști detașați pe partea culturală). Dacă tot nu vă interesează subiectul și nu știți unde veniți și pentru cine, la ce mai veniți? Că oricum vă plătim  din buzunar ca să dați știrile voastre și să faceți culturalizare națională. Îmi pare rău, dar la genul ăsta de știri nu pot fi abonat.

Și, ca să nu ziceți că m-am bloggerizat și țin partea noilor media, am intrat și pe blogurile serioase (individuale și colective). Memoria e la fel de prezentă. În schimb, orice „eveniment” ține prima pagină. „C-așa ne place, fără numere, doar cu litere”. Cât mai multe litere!

Anunțuri

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

Categorii

%d blogeri au apreciat asta: